VALORIFICAREA METODELOR INTERACTIVE IN GRADINITA DE COPII


„Ideile au calitatea lor proprie, sunt perfecte, în timp ce lucrurile,
fiind copii ale ideilor, sunt imperfecte!” (PLATON)
Pornind de la ideea că la elaborarea noului curriculum pentru învăţământul preşcolar (M.E.C.T.S., 2008) „s-a ţinut cont de tendinţele actuale în pedagogie, de evoluţia sistemului de învăţământ preşcolar înregistrată în ultimii ani (deschidere către abordarea Metodei proiectelor, a activităţilor integrate, a metodelor interactive de grup etc.), de o serie de aspecte pozitive/dificultăţi întâlnite în activitatea la grupă a cadrelor didactice educatoare, precum şi de nivelul de maturizare actual al copiilor din grădiniţe şi de tendinţele şi evoluţiile în domeniul informaţiilor şi al tehnologiilor moderne. În acelaşi timp, s-a reconsiderat rolul învăţământului preşcolar în raport cu celelalte trepte ale sistemului de învăţământ.”, având deja o minimă experienţă în valorificarea metodelor interactive în activităţile desfăşurate la grupă, am venit în faţa colectivului de cadre didactice de la Grădiniţa „Căsuţa fermecată” din Luduş cu o propunere de organizare a unui schimb de experienţă cu tema „Valorificarea metodelor interactive în grădiniţa de copii”. Ideea a fost îmbrăţişată de întreg colectivul, drept pentru care am demarat toate demersurile necesare organizării unui simpozion judeţean pe această temă.
Nu a fost uşor, dar având alături o echipă inimoasă, dedicată muncii pe care o desfăşoară la grupă, în data de 6 iunie 2013 Grădiniţa „Căsuţa fermecată” din Luduş a fost gazda Simpozionului judeţean   cu tema „Valorificarea metodelor interactive în grădiniţa de copii”. Acţiunea a fost reuşită, lucru pentru care mulţumesc tuturor persoanelor implicate: coordonatorilor proiectului, organizatorilor evenimentului ( cadrele didactice din unitatea noastră ), participantelor, invitaţilor speciali, întregului personal al grădiniţei noastre.
Anunțuri

DEZVOLTAREA GÂNDIRII LA PREŞCOLARI – COMPONENTĂ A EDUCAŢIEI INTELECTUALE


Deoarece am avut cateva semnale ca dezvoltarea gandirii la prescolari prezinta un interes mai deosebit, m-am hotarat sa mai revin pe aceasta tema. Ba chiar intentionez sa postez in viitorul apropiat cateva fragmente din lucrarea pe care am prezentat-o cu ocazia sustinerii examenului de grad didactic I, in anul 2004, cu titlul ” Contributia activitatilor matematice la dezvoltarea gandirii logice si creative la grupa pregatitoare „. Sper sa reusesc. Pentru astazi, ma opresc asupra unui referat prezentat in cadrul Sesiunii de comunicari stiintifice ” Zilele Eminesciene – editia a IV-a, ” din ianuarie 2004, Colegiul universitar de institutori Tg.-Mures.

DEZVOLTAREA GÂNDIRII LA PREŞCOLARI – COMPONENTĂ A EDUCAŢIEI INTELECTUALE
,, Jocurile copilăriei sunt mugurii întregii vieţi a omului “

                                                                                           Fr. Frabel

Educaţia intelectuală este acea latură a educaţiei care prin intermediul valorilor selectate, prelucrate şi transmise sub formă de cunoştinţe, priceperi, deprinderi şi capacităţi contribuie la dezvoltarea personalităţii, la formarea unor mobiluri interioare care să declanşeze şi să stimuleze activitatea de învăţare şi cunoaştere, precum şi la înzestrarea cu procedee de lucru specifice muncii intelectuale.
Educaţia intelectuală constituie axul principal al procesului educativ ăn asănsamblul său. Atenţia ce se acordă în zilele noastre acestei laturi a educaţiei este o expresie directă a creşterii ponderii elementelor intelectuale în cadrul multiplelor activităţi umane.
Intelectul cuprinde procese şi activităţi diferite: gândire, limbaj, memorie, imaginaţie, atenţie, dând posibilitatea deprinderii cu stimulul concret care acţionează direct asupra organelor de simţ. Intelectul copilului preşcolar, deşi nu este destul de bine format, înregistrează în această perioadă multiple şi importante restructurări. Cum gândirea este la această vârstă un “stat major” al intelectului, orientează, conduce şi valorifică toate celelalte procese şi funcţii psihice. Mă voi referi pe scurt la câteva particularităţi ale gândirii. Gândirea preşcolarului este strâns legată de reprezentări şi de limbaj. Cu ajurorul cuvântului, care este un simbol, copilul reuşeşte să-şi reprezinte realitatea. Acum gândirea se restructurează sub formă de judecăţi, raţionamente, silogisme ce se formează sub influenţa investigaţiei practice asupra fenomenelor din jur. Ea are un caracter intuitiv, rămânând legată de imagine şi de demersurile individuale, iar uneori este incompatibilă. Totuşi preşcolarul este capabil de a sesiza configuraţia ansamblului, fapt care îl conduce spre un debit al logicii.
Gândirea preconceptuală şi intuitivă a preşcolarului este o gândire egocentrică. Acest egocentrism reiese din incapacitatea copilului de a diferenţia destul de bine realitatea obiectivă de cea personală, el crezând că este centrul universului. Astfel, pentru copil aproape totul are suflet : soarele, luna, stelele, frunzele, ceasul, telefonul – sunt fiinţe vii, dotate cu inteligenţă. Din egocentrismul gândirii se desprinde o altă particularitate a sa, şi anume artificialismul, copilul crezând că toate lucrurile, chiar şi stelele sunt făcute de om. Preşcolarul mic nu este capabil de analiză şi sinteză, nu ştie să descrie şi să povestească, el mai mult fabulează şi inventează, iar în final crede că toate fiinţele şi obiectele sunt făcute pentru el.
Pentru a progresa, gândirea are nevoie să iasă din egocentrismul din care s-a închis, măsurându-se cu a altuia. Treptat, preşcolarul va conştientiza faptul că gândirea altui copil este diferită de a sa, ceea ce-l face să înţeleagă că motivaţia sa particulară nu este singura posibilă. Copilul trece treptat să analizeze atent realitatea şi încearcă să imite lucrurile aşa cum sunt, construind : grădini, case, poduri, blocuri, etc., pe care le redă conform realităţii. În activitatea de joc ţine seama de partener, fiind capabil chiar de a-i juca rolul. Aceasta permite trecerea de la egocentrismul iniţial la reciprocitate.
Deşi gândirea preşcolarului face progrese însemnate, totuşi ea rămâne o gândire sincretică bazată pe relaţionarea mai mult sau mai puţin întâmplătoare a însuşirilor obiectelor şi nu după logica lor. Mai târziu, gândirea preşcolarului realizează cunoaşterea cu ajutorul unor opăeraţii logice, concrete, obiectuale, operaţii ce apar pe baza intuiţiei concrete desfăşurate mintal, dar care rămân în continuare legate de acţiunea cu obiectele. Astfel gândirea preşcolarului operează atât cu semne cât şi cu jucăriile cu care vine în contact. Specificul gândirii preşcolarilor se manifestă printr-o proprietate esenţială, aceea de a fi concret – intuitivă. Astfel, marele psiholog J. Piaget spunea ,, Copilul gândeşte mai mult operând cu mulţimi concrete, în ciuda faptului că principiile logice cer o detaăare progresivă, pe bază concretă, iar operaţiile cer interiorizare, adică o funcţionare pe plan mintal “. 1)
Jocurile logico – matematice, reprezintă acel mijloc care apelează la toate procesele psihice, contribuind în mod deosebit la dezvoltarea gândirii logice şi creative a preşcolarului. Copilul preşcolar are posibilitatea de a-şi lărgi experienţa cognitivă prin plimbări de durată mai lungă şi în condiţii diverse, excursii, forme de activităţi mai complexe. În această perioadă copilul învaţă să construiască mulţimi de obiecte, descoperindu-le proprietăţile lor caracteristice, stabilind relaţii între ele.
Efectuând operaţii de gândire logică pe bază de mulţimi concrete ( figuri geometrice, jetoane ), ei se pregătesc să înţeleagă operaţiile, iar prin jocurile cu pisele geometrice, ei înţeleg dizjuncţia, conjuncţia, negaţia, reuniunea şi echivalenţa mulţimilor. Toate acestea nu sunt altceva decât exerciţii de clasificare, ordonare şi comparare a mulţimilor. Aceste activităţi matematice antrenează copiii în acţiuni operatorii cu materiale diferite, asigurând pregătirea lor pentru şcoală.
Gândirea preşcolarului este situativă, încărcată de percepţii şi reprezentări, de structuri numeroase emoţionale şi sugestive. Faptul că preşcolarii din grupele mari lucrează activ cu raporturi de mărime (mult – puţin ), de spaţiu ( lângă, pe, sub, alături, aproape, departe ), de formă ( disc, pătrat, triunghi, dreptunghi ), de grosime (gros – subţire ), de culoare ( roşu, galben, albastru, etc. ), precum ţi faptul că ajungând în grupa mare pregătitoare folosesc corect cuvintele : sfert, întreg, jumătate, cunosc elementele de măsurare a timpului – ora, ziua, săptămâna, luna, anul, demonstrează că în această perioadă se pun bazele unei logici a relaţiilor.
Cel mai semnificativ fenomen ţi progres în dezvoltarea gândirii copilului preşcolar constă în organizarea structurilor operative ale gândirii, care continuă însuşirea cunoştinţelor, identificarea conţinutului noţiunilor şi ierarhizarea noţiunilor simple, empirice. Alături de acestea încep să se contureze primele operaţii ale gândirii : analiza, sinteza, generalizarea, abstractizarea, comparaţia, etc.
După concepţia psihologului J. Piaget, la această vârstă se poate vorbi de existenţa unei perioade preopratorii a dezvoltării gândirii. Dovadă că această perioadă există, o spune absenţa noţiunilor de conservare, greutate, volum. Cu toate că pe baza cuvântului posibilităţile de sistematizare şi integrare a gândirii preşcolarilor cresc, ea rămâne tributară ireversibilităţii perceptive.
Gândirea este modul de experianţă a inteligenţei, care poate fi considerată o însuşire importantă a personalităţii, iar orice act al gândirii este expresia inteligenţei. R. M. Hutchins spunea că : ,, …ţelul principal al învăţământului constă în a dezvolta inteligenţa în sine şi mai ales de a-l învăţa pe copil s-o dezvolte, atâta timp cât este capabil de progres “. De aceea în procesul de învăţare şi de cunoaştere se dezvoltă şi calităţile gândirii, care sunt condiţionate relativ, nu numai de inteligenţă, dar şi de însuşiri ale temperamentului şi a personalităţii.
Operaţiile logice trebuie să fie cunoscute la început în acţiunile concrete cu obiectele şi mai apoi interiorizate în structuri operatorii ale gândirii. Materialul didactic cel mai potrivit pentru demonstrarea cu uşurinţă, cu multă precizie şi cu multă exactitate, a relaţiilor dintre mulţimi şi a operaţiilor cu mulţimi este trusa de figuri geometrice “ LOGI “. În efectuarea operaţiilor cu piesele geometrice, copiii se află foarte aproape de a opera cu structurile logice. De aceea, comenzile educatoarei trebuie să lase mult loc independenţei, iniţiativei şi inventivităţii copiilor (exemplu :,, Alege discurile roşii “… sau ,, Aşează toate pătratele galbene în căsuţa lor”, indiferent de formă. Formarea mulţimilor de elemente, prin însuşirea unor proprietăţi caracteristice elementelor respective, trebuie nu numai constatată pe un desen ( fişă ) ci şi prin mânuirea obiectelor concrete (figuri geometrice ). Astfel, mulţimile apar ca fiind produsul unei operaţii mintale, în timp ce obiectele (figuri geometrice ) din care sunt formate, sunt obiecte fizice.
Activităţile matematice implică o tensiune, o mobilizare a tuturor componentelor psihicului uman, dar mai ales a gândirii şi a inteligenţei.
În concluzie, se poate afirma că la vârsta preşcolară o pondere mare o are gândirea concretă şi este posibil şi necesară trecerea de la acest fel de gândire spre o gândire abstractă – logică. Pentru corelarea gândirii concrete cu gândirea abstractă este necesar ca în procesul de predare – învăţare să se îmbine materialul didactic intuitiv şi limbajul matematic adecvat, acesta fiind limbajul conceptelor celor mai abstracte şi mai generale teorii, termenii lor fiind pe înţelesul copiilor preşcolari trebuie supravegheată însuşirea şi pronunţarea lor corectă de către copii.
Folosirea, şi mai târziu transmiterea noţiunilor matematice, se vor realiza nu prin simpla transmitere de la educatoare la copil, ci prin nenumărate, dar dirijate procese de căutare şi descoperire a lor de către copii.
Marele psiholog G. Berger afirma : ,, Specificul lumii noastre este că se schimbă din ce în ce mai repede şi că ne pune în prezenţa unor situaţii originale, neprevăzute, ba chiar indispensabile. Trebuie deci să-i pregătim pe copiii noştri să fie inventivi şi să dea în acelaşi timp dovadă de curajul necesar ca să ia iniţiative şi să aibă gândirea necesară descoperirii unor soluţii noi “. (G. Berger : ,, Omul modern şi educaţia sa ”, Editura Pedagogică, 1973).

DEZVOLTAREA GANDIRII LOGICE SI CREATIVE PRIN ACTIVITATILE DE COMPUNERE SI REZOLVARE DE PROBLEME


In cadrul complexului de obiective pe care le implica predarea – invatarea matematicii, la grupa pregatitoare, rezolvarea si compunerea problemelor reprezinta o activitate de profunzime, cu caracter de analiza si sinteza superioara. Ea imbina eforturile mintale a celor invatate si aplicarea algoritmilor cu structurile conduitei creative, inventive, totul pe fondul stapanirii unui repertoriu de cunostinte matematice solide, precum si deprinderi de aplicare a acestora.
Rezolvarea problemelor pune la incercare in cel mai inalt grad capacitatile intelectuale ale copiilor, le solicita acestora toate disponibilitatile psihice, in special inteligenta, motive pentru care si in gradinita se acorda problemelor o foarte mare atentie. Efortul pe care il face copilul in rezolvarea constienta a unei probleme presupune o mare mobilizare a proceselor psihice de cunoastere, volitive si firesc, motivational – afective. Dintre procesele cognitive cea mai solicitata si antrenata este gandirea, prin operatiile logice de analiza, sinteza, comparatie, abstractizare si generalizare. Rezolvand probleme, formam la copii priceperi si deprinderi de a analiza situatia data de problema, de a intui si descoperi calea prin care se obtine ceea ce se cere in problema. In acest mod, rezolvarea problemelor contribuie la cultivarea si dezvoltarea capacitatilor creatoare ale gandirii, la sporirea flexibilitatii ei, a capacitatilor anticipativ – imaginative, la educarea perspicacitatii si spiritulul de initiativa, la dezvoltarea increderii in fortele proprii.

Rezolvarea problemelor matematice contribuie la clarificarea, aprofundarea si fixarea cunostintelor invatate anterior. Problemele matematice, fiind strans legate cel mai adesea prin insasi enuntul lor, de viata, genereaza la copii un simt al realitatii de tip matematic, formandu-le deprinderea de a rezolva si alte probleme practice pe care viata la pune in fata lor. Rezolvarea matematica a problemelor da posibilitatea copiilor sa rezolve in mod independent probleme, de a compune ei insisi probleme.
Introducerea copiilor in activitatea de rezolvare a problemelor se face progresiv. Astfel, dupa ce copiii au fost familiarizati cu notiunea de numar natural, cu operatiile matematice si simbolurile corespunzatoare ( +, -, = ), cu cifrele, se trece la compunerea problemelor simple care sunt ilustrate familiare lor. Pentru a-i face sa inteleaga inca din gradinita utilitatea activitatii de rezolvare a problemelor matematice este necesar ca prescolarii sa constientizeze faptul ca in viata de toate zilele sunt situatii cand trebuie gasit un raspuns la diferite intrebari.
Astfel in procesul de obisnuire a copiilor cu formularea si rezolvarea de probleme, se disting doua etape:
1. Etapa compunerii problemelor in fata copiilor, in care acestia isi dau seama si retin faptul ca prin adaugarea sau sustragerea unui numar de obiecte fata de numarul initial, acesta creste, respectiv scade. In aceasta etapa, ei invata sa rezolve problemele in mod practic. Apoi, copiii repeta formularea problemei dupa exemplul educatoarei.
2. Etapa in care copiii invata sa formuleze problemele si sa le rezolve in mod concret, ca actiuni de viata ( au mai venit … fetite, ii da … betisoare, au mancat … bomboane, au plecat … ratuste ) ilustrate prin actiuni executate de copii ( copilul vine la magazin, plateste, cumpara sau copilul este la gradinita si primeste … betisoare sau creioane ). In aceasta faza, activitatea de rezolvare a problemelor se afla foarte aproape de aceea de calcul. Dificultatea principala pe care o intampina copiii consta in transpunerea actiunilor concrete in relatii matematice. In enuntul unei probleme nu se spune ,, 3 betisoare + 1 betisor ‘‘, ci se spune ca ,,… a avut 3 betisoare si a mai primit 1 betisor ‘‘, nu se spune ,, 4 baloane – 2 baloane ‘‘, ci se spune ca ,,… au fost 4 baloane si doua baloane s-au spart ‘‘.
Pe baza experientei acumulate dupa rezolvarea mai multor probleme, copiii reusesc sa redea grafic problema cu cifre si cu semnele operatiei, sa calculeze solutia pentru problema data.
Exemple:
1. ,, Mihai are 4 betisoare. Radu ii da inca 1 betisor. Cate betisoare are Mihai ? ‘‘
                                                 4       +  1   =        5
In gradinita si in special la grupa pregatitoare se recomanda compunerea problemelor in urmatoarele forme si succesiune graduala:
A. Probleme actiune sau cu punere in scena;
B. Compunerea de probleme dupa tablouri si imagini;
C. Dupa modelul unei probleme rezolvate anterior;
D. Cu indicarea operatiilor aritmetice;
E. Compunerea de probleme fara intrebare, care urmeaza a fi definite;
F. Crearea libera de probleme.
A. Probleme actiune sau cu punere in scena
Aceasta forma este accesibila copiilor si este insusita cu placere, deoarece actiunea se desfasoara in prezenta lor.
Rezolvand astfel de probleme copiii ajung sa inteleaga faptul ca reunind doua multimi obtin o noua multime si observa ca suma este rezultatul adunarii a doi termeni, de asemenea, sa inteleaga sensul cuvintelor ,, si cu ‘‘, ,, fac ‘‘.
Dupa ce copiii si-au format notiunea de problema si au inteles componentele ei – continutul si intrebarea, precum si stabilirea operatiilor corespunzatoare, a semnelor grafice utilizate, le-am propus sa compuna singuri astfel de probleme.
B. Compunerea de probleme dupa tablouri si imagini
De data aceasta, copiii trebuie sa opereze cu imaginile obiectelor. Folosind imagini decupate, cantitatea cu care vrem sa operam poate varia usor, copiii gasind mai multe modalitati de formulare a problemei. Formarea priceperilor de a gasi noi modalitati de formulare a problemei constituie o adevarata gimnastica a mintii, educandu-se astfel atentia, spiritul de investigatie si perspicacitatea copilului. De multe ori copiii nu sesizeaza de la inceput existenta mai multor cai de compunere si rezolvare a unei probleme si de aceea sarcina educatoarei este ca prin maiestria sa pedagogica, prin intrebari ajutatoare, sa-i determine pe copii sa gandeasca si alte modalitati de compunere si rezolvare a problemelor de acest tip. Astfel copiii ajung sa compuna probleme modificand continutul textului sau datele problemei.
C. Probleme compuse dupa modelul unei probleme rezolvate anterior
Creativitatea gandirii, miscarea ei libera, nu se poate produce decat pe baza unor deprinderi corect formulate, stabilizate si eficient transferate. In rezolvarea problemelor, deprinderile si abilitatile se refera in special la analiza datelor, a conditiei, la capacitatea de a intelege intrebarea problemei si a orienta intreaga desfasurare a rationamentului in directia descoperirii solutiei problemei.
Cand copilul are de compus si rezolvat o problema asemanatoare cu cele rezolvate anterior in mintea sa se fixeaza principiul de rezolvare a problemei. Cand este pus in fata unei probleme noi, necunoscute, unde nu poate aplica o schema mintala cunoscuta, gandirea sa este solicitata in gasirea caii de rezolvare.
In rezolvarea unei probleme, lucrul cel mai important este constituirea rationamentului de rezolvare, adica a acelui sir de judecati orientate catre descoperirea necunoscutei. Copilul trebuie sa cuprinda in sfera gandirii sale intregul ,, film ‘‘ al desfasurarii rationamentului si sa-l retina drept element esential, pe care apoi sa-l generalizeze la intreaga categorie de probleme. Pentru a ajunge la generalizarea rationamentului comun unei categorii de probleme, copii trebuie sa aiba formate capacitatile de analiza si de a intelege datele problemei, de a sesiza conditia problemei si de a orienta logic sirul de judecati catre intrebarea problemei.
Activitatile de compunere a problemelor dupa modelul unei probleme rezolvate anterior se pot desfasura la grupa pregatitoare numai dupa ce educatoarea s-a convins ca rationamentul de rezolvare al problemelor a fost insusit de catre copii, adica spre sfarsitul anului scolar.
Exemplu: Am dat copiilor urmatoarea problema:
,, Mama merge la piata si vinde 3 gaini. Cate gaini a avut mama, daca i-a mai ramas o gaina ? ‘‘.
Prin intrebari simple, am analizat datele problemei si am condus copiii spre identificarea rationamentului si a operatiei de rezolvare a problemei: ,, Daca mamei i-a ramas o gaina si a vandut 3 gaini, atunci inseamna ca ea a avut 1+3= 4 gaini . Deci, mama a avut 4 gaini ‘‘.
Dupa prezentarea mai multor probleme de acest tip, copiii au inteles rationamentul logic de rezolvare a acestora, fiind capabili sa compuna si ei cateva probleme dupa modelul prezentat .
D.Compunerea de probleme cu indicarea operatiilor aritmetice
Pentru a demonstra capacitatea creatoare si caracterul realist al gandirii logice am cerut copiilor sa compuna probleme dupa urmatorul model:
Acest model de problema presupune fluenta, flexibilitate adaptiva, elaborare si capacitate de redefinire. Copiii exersati cu efortul intelectual, creaza probleme realiste si pline de continut. Problematizarea e calea esentiala, capabila de a genera inventivitatea si originalitatea gandirii. Pentru a pune acestea in valoare, educatoarea trebuie sa dezvolte copiilor o gandire logica si creativa, imaginatia probalistica si productiva si chiar sa-i pregateasca pentru activitatea clasei I. Dupa ce copiii au inteles modul in care se efectueaza operatiile de adunare si scadere le-am propus sa compuna probleme care sa se rezolve prin operatia de adunare sau prin operatia de scadere.
E.Compunerea de probleme cu completarea intrebarii, ii pune pe copii in situatia realizarii unei concordante intre doua componente a problemei: enunt si intrebare.Am prezentat copiilor o imagine cu mielusei in cimpie si am propus urmatoarea problema:
,, Trei mielusei pasteau pe o campie inflorita. Un alt miel a venit catre ei in fuga sa le spuna ca a sosit primavara. Ce intrebare putem formula la aceasta problema?
Copiii au formulat cu usurinta intrebarea:
,, Cati mielusei sunt acum pe campia inflorita? ‘‘
3 + 1 = 4
Am cerut apoi unui copil sa compuna o problema fara intrebare, urmand ca ceilalti sa formuleze intrebarea.
In activitatea de compunere a problemelor trebuie sa se tina seama de posibilitatile copiilor, prin sarcini gradate, trecandu-se treptat de la compunerea libera la cea ingradita de anumite cerinte. Conducand copiii pas cu pas, de la constatari simple la primele forme de manifestare a rationamentului, acestia sunt pusi in situatia de a deveni constienti de propria lor gandire, de a sti ce fac si pentru ce fac, de a se exprima intr-un limbaj verbal sau scris variat, dar intotdeauna precis. Educatoarea trebuie sa caute mereu si sa gaseasca cele mai atractive procedee de a activa gandirea, sa-i atraga sa participe direct si activ la descoperirea valorilor necunoscute printr-un sir de rationamente si judecati. Daca reuseste sa realizeze prin joc o punte de legatura, activa si apropiata, intre copil si matematica, atunci poate sa evite ca matematica sa devina un obiect de studiu ostil si respingator, care sa-i trezeasca copilului amintiri neplacute si insatisfactii. Necesitatea naturala a copilului este jocul si nu invatarea. De aceea este important sa nu accentuam latura rigida a invatarii matematicii, ci sa o concepem ca pe un joc placut in care obiectivele se pot realiza mai usor.
In gradinita, activitatile de compunere si rezolvare a problemelor se realizeaza prin joc didactic si pe baza unui bogat si variat material didactic. Competitia generata de joc, va contribui nu numai la activizarea intelectuala a copiilor, dar si la formarea personalitatii lor. Prin joc se pot gasi, crea si folosi o multime de forme si procedee de crestere a mobilitatii gandirii, a capacitatilor sale divergente, creatoare. Exemple: care echipa compune mai corect si mai frumos o problema dupa anumite cerinte; sa se rezolve o problema compusa de o echipa (sau pe rand de fiecare component al echipei); o echipa sa formuleze enuntul problemei si alta intrebarea, iar rezolvarea ei sa se faca de ambele echipe simultan.
Compunerea problemelor este una dintre modalitatile principale de a dezvolta gandirea logica si originala a copiilor, de cultivare si educare a creativitatii gandirii lor.

EDUCATIA ECOLOGICA – UN GAND PENTRU CEI CE PREGATESC GENERATIILE VIITOARE


Motto: ” A intelege natura inseamna a intelege

viitorul, iar a face ceva pentru salvarea
naturii, atat de amenintata azi,
inseamna a contribui la fericirea omenirii „
In prezent omenirea trece printr-o perioada de ample transformari, aflandu-se in plin proces de adaptare la noile conditii de dezvoltare – pe toate nivelurile: economic, social-politic si cultural.
Insa in acest secol al tehnologiei moderne, computerizata, al exploziei stiintifice, al cuceririi spatiului cosmic sau al extinderii terorismului international si al violentei de orice fel, uitam de interesele biosferei, de legile naturii si de interactiunile din natura.

Pentru multi dintre noi, o plimbare prin parc, pe malul unei ape, pe o campie inflorita scaldata de soare, reprezinta un refugiu, o adevarata relaxare, o deconectare. Linistea aparenta a naturii se rasfrange si asupra noastra.
Totusi omul – cu indrazneala si puterile sale nemarginite, a adus TERRA la marginea prapastiei, zmulgandu-i tot ce s-a putut si dandu-i inapoi prea putin, uitand ca este si el o parte inseparabila a naturii.
In acest context, un gand ramane constant pentru orice fiinta rationala ce traieste pe acest pamant: pregatirea in spiritul ocrotirii naturii, incepand de la varsta frageda a copilariei. E bine ca omul de maine sa fie capabil sa discearna asupra binelui si a raului in raport cu ” natura mama ” pentru ca mai tarziu – tanarul, iar apoi adultul, sa actioneze In deplina cunostinta de cauza.
Nu bogatia cunostintelor de biologie intereseaza In primul rand invatamantul prescolar ci cunoasterea si mentinerea in forul interior al copiilor a doua stari – dorinta de a cunoaste universul lumii vii si puterea de a ocroti formele de viata. Ei au nevoie sa perceapa cel mai mare adevar din spatiul viului: plantele, animalele, oamenii se nasc, traiesc si mor, lasand seminte pentru urmatoarea generatie.
Astfel, inca de la gradinita, prin actiunile organizate cu grupele de copii urmarim sa-i invatam pe acestia sa inteleaga si sa iubeasca natura, sa-i patrunda tainele si sa o protejeze, sa le sadim in constiinta dorinta de a o pastra intacta, sa inteleaga faptul ca orice fiinta are dreptul sa traiasca intr-un mediu curat si sanatos.
Mijloacele cele mai eficiente pentru transmiterea acestor invatamine catre copii, sunt cele legate de particularitatile lor de varsta : observarile directe, experimentele simple, povestirile, jocurile ecologice, diafilmele si diapozitivele, plimbarile, excursiile si drumetiile. Pentru a nu suprasolicita copii de fiecare data, am regandit activitatile zilnice in ansamblul lor – cu deosebire continutul acestora, strategiile de lucru aplicate, punand accent pe desfasurarea activitatilor in viziune interdisciplinara. Ca urmare, concluzia desprinsa a fost ca pentru a obtine rezultate pozitive cu prescolarii, fiecare actiune ecologica trebuie sa fie conceputa si realizata sub forma de joc sau sa fie insotita de un joc ecologic, deoarece copiii au nevoie sa se joace pentru a se dezvolta si pentru a invata despre lumea din jurul lor. Jocul este calea directa prin care copilul isi imbogateste sfera cunostintelor, ia mai usor contact cu mediul ambiant, isi dezvolta motricitatea, se orienteaza, stabileste relatii si actioneaza.
Avand incredere in puterea noastra de creatie, am gandit si folosit in cadrul activitatilor cu continut ecologic jocuri avand ca teme “ Detectivii ”, “ Ce se aude? ”, “ Viata – foc ”, “ Veverita la castane ”, “ Aseaza fiecare element la locul lui ” si multe altele prin care copiii au inteles ca numai aflandu-se in mijlocul naturii ii pot cunoaste tainele.
De aceea, asa cum noi cadrele didactice, ne ocupam de educatia intelectuala, de cea morala si estetica, de dezvoltarea aptitudinilor si sentimentelor, de educatia vointei, este momentul sa ne ocupam si de educatia ecologica prin care sa-i invatam pe copii ” DE CE ? ” si mai ales ” CUM ? ” trebuie protejata NATURA…, iar cand copilul incepe sa-si deschida spre natura si ochii mintii, a sufletului, cand prin gesturile pe care le face vis-a-vis de mediul inconjurator ne demonstreaza ca a ajuns nu numai sa ii placa ceea ce vede in jurul lui – plante, animale, pasari, dealuri, rauri, etc. – ci si sa-si indrepte eforturile ( la puterea si nivelul specific varstei ) spre a ocroti toate acestea, sau chiar mai mult, spre a indrepta greselile facute de generatiile trecute, vom putea spune ca munca noastra educativa nu a fost in zadar!